Inchizitia- partea a IIa

Marturisindu-le inchizitorilor, se putea spune ca marturiile respective au fost depuse fara forta. Legea Inchizitionala a inlocuit legea comuna. In loc de "inocent pana la proba contrarie", era "vinovat pana la proba contrarie".
Inchizitorii au devenit foarte bogati, acceptand mite si taxe de la oameni bogati care au dat bani pentru a nu fi persecutati. Oamenii bogati erau principala tinta a Bisericii care le-a confiscat proprietatile, terenurile si mostenirile. Biserica a pus stapanire pe toate posesiile victimelor. Sansele de a dovedi nevinovatia vreo unui acuzat erau infime, in acest mod, Biserica imbogatindu-se. Papa Inocentiu a declarat chiar ca din moment ce Dumnezeu a pedepsit copiii pentru pacatele parintilor lor, copiii respectivi nu avea absolut niciun drept de a mosteni posesiile parintilor. In cazul in care copiii nu veneau de buna voie sa isi denunte parintii, ei erau lasati fara absolut niciun ban . Inchizitorii ii acuzau chiar si pe morti de erezie, in unele cazuri, chiar si la 70 de ani dupa moartea acestora, in acest caz, mortii fiind deshumati si arsi, iar posesiile mostenitorilor fiind confiscate.
Actiunile inchizitorilor au avut efecte devastatoare asupra economiei. Multe comunitati au ramas fara niciun ban, in timp ce Biserica se scalda in bogatii. De asemenea, Biserica a afectat economia oferindu-le anumitor profesii statutul de "suspect". De exemplu, inchizitorii considerau scrisul tiparit o amenintare pentru Biserica.
In 1231, Papa a ordonat ca ereticii sa moara arsi pe rug pentru a opri varsarea de sange. Aceasta lege a fost elaborata pentru a fi in concordanta cu urmatorul verset din biblie: (Ioan 15:6) Dacă nu rămîne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare, şi se usucă; apoi mlădiţele uscate sînt strînse, aruncate în foc, şi ard.
In concluzie, acest citat al nazarineanului i-a instigat pe preoti sa arda de vii oameni nevinovati si destepti care au avut curajul si demnitatea de a nu asculta legile absurde ale Bisericii. To respectul pentru ei!
Cazurile de pedofilie din ziua de azi sunt sunt egale cu zero in comparatie cu cele din perioada Inchizitiei. Presupun ca ati auzit voi toti de asa-zisii "vanatori de vrajitoare". In cartea "The Encyclopedia of Witchcraft and Demonology", autorul R.H. Robbins a numit aceste vanatori de vrajitoare cel mai socant cosmar, cea mai cruda crima si cea mai profunda rusine a civilizatiei din vest. "In aceasta perioada de 300 de ani , Biserica a ucis in masa si a torturat oameni nevinovati. Tortionarilor le era permis sa isi tortureze victimele oricat doreau ei sau oricat considerau ei ca era nevoie. Cei mai multi judecatori au decis ca inainte ca oamenii sa fie torturati, acestia trebuiau sa fie barbieriti, sustinand ca orice Demon care a scapat nedetectat in parul acestora, ar putea interveni pentru a le alina durerea cauzata in timpul torturii (citat din "Cassel Dictionary of Witchcraft" de David Pickering, articolul "Torture").
Doctorilor li se cerea sa aibe grija de oamenii torturati in cazul in care oamenii respectivi erau pe moarte. Astfel, victimele erau lasate sa isi mai revina mai putin, urmand ca dupa aceea tortura sa reinceapa. In cazul in care un om murea in timpul torturii, inchizitorii spuneau ca Diavolul a intervenit cu scopul de a-i opri suferinta sau de a-i impiedica pe inchizitori sa ii afle secretele de la persoana torturata. In cazul in care o victima lesina, i se turna otet pe nas pentru a-si reveni. Famillile victimelor erau obligate prin lege sa ramburseze curtile pentru costurile torturilor. Cu alte cuvinte, trebuiau sa le dea bani preotilor pentru simplul fapt ca le-au torturat persoanele dragi. Nenumarate bunuri erau trecut pe numele Bisericii. Preotii binecuvantau instrumentele de tortura tocmai datorita scopului pentru care erau folosite.